Lena CONSTANTE
sau
« tot raul e spre bine »
Am auzit prima data de Lena Constante de la prietena mea
Edith a avut ocazia s-o cunoasca în 1981
unde expunea într-un atelier de artist,
dupa ce a expus
la casa de cultura din Rennes
si sa-i admire creatiile.
Mai târziu am cunoscut-o pe Irina Hasnas
si am aflat ca o cunoaste pe Lena !!!
În ianuarie 2000, Irina a reusit în sfârsit
sa-mi obtina un "randevu":
A fost întâlnirea vietii mele.
Cu toate ca era deja obosita si bolnava, ne-a primit
la ea acasa cu simplicitate si bucurie.
Când a aflat ca Jean Marie este francez ,
a preferat sa vorbim în franceza,
o limba pe care o stapânea la perfectie !
Mi-a povestit viata în închisoare,
mi-a aratat tapiseriile care le avea expuse
pe peretii apartamentului ei si mi-a oferit,
cu dedicatie, cartile ei ,
“L'Évasion silencieuse” , ” Evadarea tăcută “
si o carte despre muzicologul si folcloristul
"Surîsul lui Harry",
Harry era fratele faimosului pictor francez
de origine română Victor Brauner.
În vara anului 2000 eram
sa vedem eclipsa de soare
si am vizitat din nou Muzeul Taranului Român,
unde lucra Irina.
Erau expuse în muzeu doua creatii ale Lenei:
De atunci am fost fascinata de "tapiseriile" ei,
de felul în care a utilizat si salvat broderii vechi,
recuperate de pe mânecile si pieptii iilor purtate
de tarancile din regiunea Padureni,
din judetul Hunedoara.
Lena, mergea cu Hary în zona Hunedoarei,
el culegea melodii din folclorul romanesc
si ea discuta cu femeile din sate.
Asa a vazut costumele populare din Padureni
si si-a dat seama ca aveau o calitate unica,
ca broderiile erau cusute compact,
fara nici un spatiu alb între ele.
Costumele erau cusute cu maiestrie
si inventate de femeile din Padureni,
care aveau obiceilul sa le poarte de Paste !!!
Lena le-a cerut sa-i adune si sa-i trimita hainele uzate,
destinate sa fie aruncate la gunoi,
le-a adunat 2-3 ani si apoi a început
sa faca din ele colaje textile si “tapiserii” .
Le-a salvat, le-a prelungit viata,
le-a dat o a doua viata, o viata nemuritoare,
caci vor ramâne ca o marturie pentru generatiile urmatoare,
ca o dovada a talentului si maiestriei româncutelor din Padureni.
În 1973 Lena a avut prima expozitie textila
Creatiile i-au fost apreciate,
dar la sfârsitul expozitiei unele persoane
au acuzat-o ca distruge folclorul romanesc...
Am fost foarte impresionata de parcursul Lenei,
de suferintele îndurate si de curajul cu care a trecut peste ele.
Mi-a spus ca « tot raul e spre bine » ,
ca nu regreta nimic, nici cei 12 ani de închisoare,
nici umilintele, nici suferintele...
Catalogul expozitiei postume,
publicat de Institutul Cultural Român,
text si interviu: Dragos Tudor
Din acest motiv, am decis,
ca prima lucrare de prestigiu a grupului nostru,
sa fie un omagiu pentru Lena,
pentru talentul si maiestria ei !
Si noi am adunat mai bine de doi ani broderii
si profitam de invitatia
la primul Festival International
ca invitate de onoare,
ca sa expunem la loc de cinste acest quilt.
Pe 18 iunie vom sarbatori cum se cuvine,
100 de ani de la nasterea Lenei Constante !!!
este un grup textil alcatuit de româncute din România,
Franta, America, Olanda, Elvetia, Israel ...
un grup de pasionate de arta textila,
care va face promotia artei textile românesti
în toate expozitiile la care va participa.
***************************************************
Adaug la acest articol un text primit azi 16 aprilie
de la Irina Hasnas Hubbard:
Nu am vizitat-o decat de doua ori in apartamentul ei din Drumul Taberei.
Chiar daca locuia in acelasi oras cu mine.
Nu a locuit insa in acelasi timp cu mine.
Eu inca nu ma nascusem, cand ea iesea din puscarie,
un alt fel de a te mai naste o data.
Ea si sotul ei, dupa o vreme de domiciliu fortat si alte pribegii,
dupa ce s-au casatorit, cu doi martori, intr-casa si la o masa cu umile bucate,
s-au mutat intr-un bloc comunist recent contruit la marginea cartierului Drumul Taberei.
Acolo ne-am mutat si eu cu familia mea, ma jucam si alergam
cu copiii prin toate scarile blocului si om fi tipat si in dreptul geamului lor.
Dupa vreo 20 de ani aveam sa aflu, lucrand la Muzeul Taranului
ca locuiau acolo, un loc, mi se parea, cu colturi prea multe pentru niste oameni
care aveau nevoie de o respiratie mai larga...Am aflat ca a murit pe cand eram in strainatate.
Am cautat o caseta cu filmul lui Thomas Ciulei, facut cu ea, “Nebunia Capetelor”.
Am reusit sa o gasesc, sa o transcriu din sistem PAL la NTSC intr-un laborator
al Universitatii Indiana din Bloomongton SUA, pentru a arata studentilor fragmente din el.
In cadrul unui curs despre spatiul cultural de unde veneam, le-am aratat si tapiseriile Lenei
si de unde vin ele.Cand am revenit in tara, am dorit sa recuperez ceva pierdut.
Nu mai era nimic de recuperat. Imi parea rau ca nu cumparasem nici o lucrare de la ea.
Am cumparat o camasa de Padureni de la magazinul Muzeului Taranului.
Cu broderii de la acele camesi vechi de Padureni din care a facut tapiseriile.
Am rasfoit cateva dosare din arhivele securitatii, 25 din 200,
dosare din asa numitul Caz Patrascanu.
Dupa fiecare dosar mi se parea ca mai urmeaza o infinitate;
dosare in care foile batute la masina si cele scrise de mana alternau,
imi aminteam de atunci cand eram copil,
unde foile cu imagini ma atrageau mai mult decat cele cu text...
De aceea cautam o poza de-a Lenei, dar inca nu am gasit-o.
Marturisiri din film si din camera de bloc se amestecau
în capul meu cu declaratiile din dosare.
Dadeam pagina dupa pagina, parca masurand secundele.
În inchisoare Lena obisnuia sa masoare timpul numarand secundele.
Imi notam in caiet pagina, volumul, subiectul;
mi-am dat seama ca ajunsesem sa notez altceva, procesul...,
Steinberg Gabriel..., Tanasescu Ghe..., Ruperian Emanuel...,
Betea Nicolae..., Radu Anton..., Pogoneanu Cecilia..., pledoaria avocatului...
Ma gandeam cum le pun eu cap la cap pe toate astea? cum sa-mi foloseasca?
si de fapt, ce este adevarat din tot ce citesc,
adica a fost consemnat ceea ce s-a intamplat sau altceva?
Eu o cautam pe Lena si gaseam o armata de fiinte, amestecate,
laolalta fara noima, eram ca in fata unei cladiri ruinate, un morman de moloz
din care nu mai poti alege si intelege nimic.Lena devenise o veriga din lantul greu al detinulor politici pe care ii descopeream.
Ca si cum Lena ma luase de mana sa-mi arate patimile celorlalti.
Ca un parinte care iti pune in brate carti: “Ia si citeste!”Cu acul impunse femeia in panza si facu un punct in cruce.
Cu lana neagra. Si apoi cruce langa cruce, acoperind panza alba, toata.Daca nu ai ata, iei un fir din tivul fustei. Daca nu ai ac, il faci din aschie de pui.Acum voi incepe o noua lucrare, despre partizanii din munti,
de la Nucsoara si Fagaras. 1944 - 1965
irina hh
************************************
Linkuri utile si biografia Lenei Constante:
un articol despre Lena si poze inedite : aici
articol despre viata Lenei aici
catalogul expozitei postume aici
filmul despre viata Lenei aici
&
despre Harry Brauner: aici
&
Irina Hasnas, vernisaj expo omagiu Lenei Constante
J'ai traduit ce matin, ce que j'ai trouvé sur Lena Constante, après avoir vu le quilt sur peticelul romanesc. Je suis partie vers 9h00 sur Toulon, et je viens à peine d'arriver, et je ne suis pas encore chez moi, la journée a été difficile et pourtant en lisant ton article sur Lena, en le traduisant tant bien que mal, je me dit que je ne dois pas me plaindre, ce qu'elle a su donner aux travers de ses épreuves, c'est une magnifique leçon d'espoir, et tu as eu la chance de cotoyer cette grande dame, de grapiller un peu de sa force, cette force qui dit que l'art peut aider à surmonter toutes les epreuves. Merci Smaranda pour ces photos si belles, pour ce moment si doux, celui de voir le sourire de Lena. Merci.
RépondreSupprimerMerci beaucoup, Smaranda pour ce bel article et merci à Nath pour sa traduction dans Histoires... . C' est une merveilleuse leçon d' espoir.
RépondreSupprimer