19 septembre / 19 octobre, le mois le plus long et le plus difficile de ma vie... ...il restent que les photos et les bons souvenirs... ...et une rivière de larmes...
Sunt si eu curioasa cum iti va iesi portretul. Amintirea lui va ramane mereu un suras cald si nostalgic in sufletele voastre. Au trecut 3 ani de cand am fost nevoiti sa-l eutanasiem pe ciobanescul meu german batran si foarte bolnav. Imi e dor si acum sa-l mangai pe capsorul cu ochi inteligenti si jucausi si parca simt si acum pe varful degetelor caldura, ca atunci cand imi afundam degetele in blanita lui.
Smaranda, il vei coase? Dar sa nu plangi ca vei uda lucrul si nu stiu cum va iesi... Elena
RépondreSupprimerSunt si eu curioasa cum iti va iesi portretul.
RépondreSupprimerAmintirea lui va ramane mereu un suras cald si nostalgic in sufletele voastre. Au trecut 3 ani de cand am fost nevoiti sa-l eutanasiem pe ciobanescul meu german batran si foarte bolnav. Imi e dor si acum sa-l mangai pe capsorul cu ochi inteligenti si jucausi si parca simt si acum pe varful degetelor caldura, ca atunci cand imi afundam degetele in blanita lui.